Definiția cu ID-ul 171158:
Relaționale
AFUMĂTOÁRE s. 1. ( BIS.) casoletă, cățuie, (prin Ban.) rușcă. ( În ~ se ard mirodenii.) 2. afumătorie. (~ pentru cârnați.)
AFUMĂTOÁRE s. 1. ( BIS.) casoletă, cățuie, (prin Ban.) rușcă. ( În ~ se ard mirodenii.) 2. afumătorie. (~ pentru cârnați.)