AFUMÁT A afumatzi te adj. 1. (Despre carne peshte etc.) Care a fost expus la fum in scopul conservarii. Mihalachi se shi intoarce co harchina de costitza afumata. VLAHUTZA O. A. II 89. 2. Acoperit de fum innegrit. Erau in circiuma joasa shi afumata mushterii multzi. PAS L. I 90. Privea in paretele afumat la umbra sa proprie. EMINESCU N. 58. ♦ Ingalbenit de vechime. Dintrun smoc de tarfaloage de moshie... scoase o hirtie afumata care mia dato NEGRUZZI S. I 186. 3. (Despre mincari) Cu gust neplacut de fum. Bucatele lea facut afumate arse shi sleite. CREANGA P. 292. 4. Fig. (Familiar despre persoane) Ametzit de bautura; cherchelit. Era slobod de serviciu in ziua aceea shi venea de la circiuma putzintel afumat. PAS Z. I 50. Era afumat rau de tot in seara aceea. CARAGIALE O. I 16.