AFUMÁ afúm vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la alimente in special la carne sau la peshte) A expune la fum in scopul unei conservari mai indelungate. Am afumat shunca. 2. Tranz. (Cu privire la un spatziu inchis) A umple cu fum pentru a distruge vietatzile stricatoare dinauntru. Am afumat pivnitza cu pucioasa. ◊ (Cu privire la un roi de albine) Afum albinele k sa mut roiul. ◊ Intranz. (Regional despre lampa sau despre instalatzii de incalzit) A scoate fum. Soba afuma. 3. Tranz. A invalui in fum special (de mirodenii); a parfuma. Ne ramine mingiierea k nu am mintzit conshtiintzei noastre afumind cu miresme prefacute nishte idoli amagitori. ODOBESCU S. I 504. ◊ Absol. Am afumat in casa k sa dispara mirosul. ♦ (In descintece vraji shi superstitzii atribuinduse fumului puteri miraculoase; complementul numeshte o persoana) A invalui in fum. Deabia ia mai trece baietului istuia de spariet k mult par imi trebuia de la tine k sal afum. CREANGA P. 33. ◊ (Cu constructzie neobishnuita) Babele la noi gonesc pe necuratul afumind pene prin casa. NEGRUZZI S. I 66. 4. Tranz. A acoperi (intentzionat sau nu) cu un strat de fum; a innegri cu ajutorul fumului. Afuma o sticla pentru a urmari eclipsa. ◊ Am iernat... Intrun bordei darimat; Picatura ma picat Crivatzul ma inghetzat Fumul k ma afumat. TEODORESCU P. P. 289. ◊ Refl. Cratitza sa afumat. 5. Refl. (Despre mincari) A capata gust de fum (din cauza k vasul na fost bine expus la foc). Sa afumat laptele. ◊ Intranz. (Rar) Spala freca vasul punea [laptele] il fierbea Pazind sa nafume shin foc sa nu dea. PANN P. V. II 149. 6. Refl. Fig. (Familiar despre oameni) A se imbata ushor a se ametzi; a se chercheli. Voioshia lui shi o ushoara clatinare a trupului aratau k se afumase destul de binishor. PAS L. I 40.