afumá (afúm afumát) vb. 1. A expune la fum. 2. A fumega a scoate fum. 3. A se ametzi a se chercheli. Mr. afum. Lat. affumāre (Pushcariu 35; CandreaDens. 679; REW 208; DAR); cf. it. affumare prov. cat. port. afumar sp. ahumar. Cf. fum. Der. afumat adj. (ametzit cherchelit) cf. Iordan BF VI 160 shi can. ajumado; afumata s. f. (varietate de struguri); afumator s. n. (utilaj pentru producerea fumului in vederea linishtirii familiei de albine); afumatoare s. f.; afumatura s. f. (carne afumata).