AFUMÁ afúm vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum cu scopul de al conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spatziu inchis pentru a distruge sau a alunga vietatzile dinauntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afuma. 3. Tranz. shi refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) innegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie in procesul de fabricatzie. 4. Refl. (Despre mancaruri) A capata gust neplacut de fum (cand incepe sa se arda). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se imbata ushor; a se ametzi. Lat. affumare (= adfumare).