afuma [At: PSALT. SCH. 464/19 / Pzi: afum / E: lat affumare (= adfumare)] 12 vt A expune un aliment la fum cu scopul de al conserva sau de ai da o aroma. 34 vt A da cu fum pentru a distruge sau a alunga vietatzile in special insectele. 5 vt (Ivp) A umple cu fum o incapere pentru a inlatura un miros urat. 6 vt (Icp) A descanta cu fum. 7 vt A scoate fum. 89 vtr A (se) acoperi cu un strat de fum. 1011 vtr A (se) innegri de fum. 12 vr (D. mancaruri) A capata gust neplacut de fum (cand incepe sa se arda). 13 vt (Teh) A da sticlei o culoare fumurie (in procesul de fabricatzie). 1415 vtr (Inv; d. trupuri) A parfuma cu fum de mirodenii. 1617 vtr (Fig; fam) A (se) ametzi (ushor) de bautura. 18 vr (Ivr) A fuma. 19 vt (Fig) A mintzi. 2021 vtr (Pfm) A (se) imbata.