AFLÁ áflu vb. I. 1. Tranz. shi intranz. A lua cunoshtintza despre ceva; a capata informatzii veshti noutatzi despre ceva; a auzi o veste o noutate etc. 2. Tranz. A gasi a descoperi (cautand sau intamplator). 3. Refl. A fi a se gasi intrun loc intro pozitzie intro imprejurare oarecare; a fi a exista in realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla in treaba = a se amesteca a interveni intro discutzie sau intro actziune numai de forma fara a aduce vreo contributzie. Sa nu se afle (k) sa... = (sa) nu cumva sa... Cum nu se (mai) afla = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) afla! = nui adevarat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi a inventa a scorni. Lat. afflare „a sufla spre ceva a atinge cu respiratzia”.