AFIRMÁ afírm vb. I. 1. Tranz. A sustzine cu tarie a declara in mod ferm. [Lara] a fost mai vesel prin lume afirma unii. MACEDONSKI O. I 266. ◊ (Uneori intarit prin complemente exprimind vointza hotarirea etc.) Fortzele sociale principale din tzara noastra clasa muncitoare aliata cu tzaranimea muncitoare shiau afirmat hotarirea de a nu mai permite niciodata claselor exploatatoare shi exponentzilor lor de a lua parte la conducerea treburilor statului. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 136. Toate popoarele iubitoare de pace ishi afirma vointza nestramutata de ashi consacra toate fortzele marii opere de construire a unei paci trainice in lume triumfului politicii de colaborare internatzionala. SCINTEIA 1953 nr. 2656. 2. Refl. (Despre persoane) A ieshi in evidentza (dintre altzii) a se face remarcat. El vrea sa se afirme k om de spirit el vrea sa dea reprezentatzie pentru publicul care e de fatza. VLAHUTZA O. A. 437. ♦ (Despre notziuni abstracte) A se manifesta in chip deosebit a face sa fie luat in considerare. In lupta pentru scoaterea la iveala shi valorificarea a cit mai multe rezerve interne se afirma viguros initziativa creatoare a maselor. SCINTEIA 1953 nr. 2689.