AFÁRA adv. (Cu sens local in opozitzie cu inauntru) Dincolo de limitele unui spatziu ingradit (acoperit inchis etc.); in exterior. Omul... shedea afara pe scara vagonului. DUMITRIU B. F. 5. Afara e soare sub nor Dar haina de aur e norul. COSHBUC P. II 47. Vine cu gindul sa mature scrumul afara. CREANGA P. 255. Afara ploua ninge afarai vijelie SHi crivatzul alearga pe cimpul innegrit. ALECSANDRI O. 164. ◊ Expr. A da afara = a) a scoate (pe cineva sau ceva) cu fortza din locul unde se afla a indeparta a elimina a exclude; (ieshit din uz cu privire la o persoana angajata intrun post) a concedia. Nici unul dintre prieteni nu sa lasat induioshat de vorbele lui frumoase ba unii chiar lau dat afara. CARAGIALE O. III 62. Setila dind fundurile afara la cite o bute horp! tzio sorbea dintro singura sorbitura. CREANGA P. 261. Ba mai binetzi cauta de nevoi shitzi ia talpashitza pina nu vine neneaca k sa te deie de urechi afara. ALECSANDRI T. I 38; b) a vomita a varsa. A dat afara tot ce a mincat. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «din» sau «de») Alexiu il urma afara din camera. DUMITRIU B. F. 54. Cind rasarea soarele se aflau afara din sat. SADOVEANU B. 106. Trecu afara de imparatzia tatalui sau. ISPIRESCU L. 4. Ochii iau ieshit afara din cap cit cepele de mari. CREANGA P. 53. ◊ (Precedat de prepozitzii cu sensul determinat de acestea) De afara = dinspre exterior inspre interior. La ce se pregatea inlauntrul sau a raspuns de afara austrul. SADOVEANU N. F. 10. Pe afara indica un loc mai putzin definit din exterior. Mii de paseri ciuta... peafara. ALECSANDRI P. A. 174. De pe afara indica o mishcare dinspre un loc mai putzin definit din exterior. Intro zi capra cheama iezii de pe afara. CREANGA P. 19. ◊ Loc. prep. Afara de... = cu exceptzia a... fara a mai socoti shi... Ieshira totzi afara de copii shi de o muiere tinara. DUMITRIU N. 153. Printre crengi scinteie stele... SHi afara doar de ele Nimen lume nu ne simte. EMINESCU O. I 209. Raspunsera totzi afara de doi juni boieri. NEGRUZZI S. I 149. ◊ Loc. adv. Afara de aceasta (sau asta) sau afara de aceea (sau aia) = pe linga aceasta in plus. SHi apoi afara de aceasta omul acela era ceva de spariet. CREANGA P. 239. Din caleafara sau afara din cale = peste masura foarte neobishnuit de... Adormea sha doua zi se deshtepta in aceeashi privelishte dureroasa a vietzii lor din caleafara chinuita. VLAHUTZA O. A. 255. Inca nam vazut asha femeie sa plinga de toate; era miloasa din caleafara. CREANGA O. A. 44. Era un vis misterios SHi blind din caleafara. EMINESCU O. I 185. ◊ Loc. conj. (Rar pleonastic) Afaranumai (sau mai rar doar) daca nu... = numai cu conditzia k..afara de cazul cind... Vin la tine afara numai daca nu intervine ceva exceptzional. ♦ (Cu valoare de interjectzie) Ieshi! pleaca! dute! Afara! pin’nu ma iutzesc! ALECSANDRI T. 974. ♦ (Familiar) La tzara. Vara plecau cu totzii afara la un unchi al lor. VLAHUTZA O. A. 252.