AFÁRA adv. Dincolo de limitele unui spatziu inchis; in exterior. ◊ Afara de aceasta = pe langa aceasta in plus. ◊ Din caleafara sau afara din cale = peste masura neobishnuit foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) Afara numai daca nu... = numai cu conditzia k... afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. Afara de... = cu exceptzia... fara a mai socoti shi... ◊ Expr. A da afara = a scoate cu fortza; a elimina a exclude; a concedia dintrun post. (Reg.) Ashi ieshi afara din rabush = ashi pierde cumpatul ashi ieshi din fire. ♦ (Cu valoare de interjectzie) Ieshi! pleaca! dute! Lat. adforas.