AFÁRA adv. Dincolo de limitele unui spatziu inchis sau apropiat; in exterior. ◊ Loc. conj. Afara numai daca nu... = numai cu conditzia k... afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. (In) afara de... = fara a mai socoti shi... ◊ Expr. A da afara = a scoate (cu fortza) de undeva; a elimina a exclude; a concedia dintrun post. Afara din cale sau din caleafara = peste masura neobishnuit de... ♦ (Cu valoare de interjectzie) Ieshi! pleaca! dute! Lat. ad foras.