aerodúct s. n. Conductă specială pentru a înlesni pătrunderea aerului în încăperi, instalații subterane etc. ◊ „În uzina pe care a construit-o la 300 de metri sub pământ în Alpii de Jos, aerul e dus prin aeroducte și se respiră remarcabil, e frumos și luminos ca în plină vară.” Cont. 2 IX 66 p. 10 (din aero- + -duct, după modelul lui apeduct; cf. it. aerodotto, engl. air-duct; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 4)