ÁER¹ s. n. 1. Amestec de gaze care alcatuiesc straturile inferioare ale atmosferei shi care este absolut necesar vietatzilor aerobe. ◊ Aer lichid = lichid obtzinut prin racirea aerului pana sub temperatura de 183°C la presiune normala shi folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decat presiunea atmosferica obtzinut cu compresoarele. Aer conditzionat = sistem de ventilatzie a aerului din incaperi in scopul pastrarii proprietatzilor fizice normale ale acestuia. ◊ Loc. adv. La (sau in) aer (liber) = intrun loc neacoperit afara. ◊ Expr. A lua aer = a ieshi din casa pentru a respira aer curat. 2. Vazduh atmosfera. ◊ Expr. A fi (sau a se simtzi) ceva in aer = a exista semne k se pregateshte ceva (in ascuns). A fi (sau a ramane) in aer = a se afla intro situatzie critica a nu avea nicio perspectiva. 3. Infatzishare aspect expresie. ◊ Expr. A avea aerul k... (sau sa...) = a da impresia k... Ashi da (sau ashi lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ingamfa a se fali. [Pl.: (in expr.) aere] Lat. aer aeris (shi cu intzelesurile fr. air).