Definitzia cu ID-ul 561834:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
*1) áer (saŭ shi áĭer) n. pl. e (lat. aër aëris d. vgr. aér ngr. aéras aéri; it. aria vpv. sp. aire fr. air pg. ar. V. arie 2). Gazu carel respiram shi care formeaza atmosfera: aer curat stricat sanatos nesanatos rece cald. A lua aer a ĭeshi la plimbare in aeru liber. Vazduh atmosfera: a pluti in aer. Aspect (dupa fr.): aeru vesel al unuĭ cishtigator la loterie al uneĭ vile. Atitudine: a avea atzĭ da atzĭ lua aer de savant. Atzĭ da saŭ atzĭ lua aere atzĭ lua ifos a te arata grozav. Chim. Aeru pur nu e un element simplu cum credeaŭ ceĭ vechĭ ci un amestec de elemente format din 21 de partzĭ de oxigen shi 79 de azot pintre care e amestecat shi argon 1ǀ100 acid carbonic abur de apa sh. a. El joaca un mare rol in natura: e indispensabil vietziĭ animalelor shi plantelor; intretzine arderea shi respiratziunea care e tot o ardere; e transmitzatoru sunetuluĭ; in fine industrial utilizeaza k fortza motrice intr’o multzime de imprejurarĭ intre altele la navigatziunea cu pinze shi la morile de vint. Galilei shi dupa el discipulu saŭ Torricelli stabilira k aeru e greŭ de unde se deriva presiunea atmosferica. Acesteĭ proprietatzĭ i se datoreshte suirea apeĭ in pompe nu cum se credea in ainte „aversiuniĭ naturiĭ contra vidului”.