ÁER¹ s. n. 1. Amestec de gaze care alcatuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ◊ Aer lichid = aer in stare lichida folosit in industrie. ◊ Loc. adv. La (sau in) aer (liber) = intrun loc neacoperit afara. ◊ Expr. A lua aer = a ieshi din casa pentru a respira aer proaspat. 2. Vazduh atmosfera. ◊ Expr. A fi (sau a se simtzi) ceva in aer = a exista semne k se pregateshte ceva (in ascuns). A pluti in aer se spune despre ceva care nu se sprijina pe realitate. ♦ Clima climat. 3. Infatzishare aspect expresie fizionomie. ◊ Expr. A avea aerul k... (sau sa...) = a da impresia k... Ashi da (sau ashi lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ingamfa a se fali. [Pl.: (in expr.) aere] Lat. aer aeris (shi cu intzelesurile fr. air).