áer (áere) s. n. 1. Vazduh. 2. Aspect infatzishare. Mr. megl. aeru. In mr. shi aera (< ngr. ἀέρας). Lat. āēr (Pushcariu 43; REW 240; DAR); cf. alb. ajër it. aria (ven. aiere sard. aera engad. ajer) prov. sp. aire fr. air v. sp. aer port. ar. Sensul 2 este imprumutat din fr. A intrat in conflict cu contributziile neol. a caror baza este identica; astfel aera pare sa se intemeieze pe aer dar reproduce fr. aérer etc. Nu mai mentzionam numeroasele der. neol. referitoare la aviatzie. Der. aera vb. (a aerisi) din fr.; aereala s. f. (esentza); aerel s. n. (assa foetida); aeresc adj. (aerian); aerian adj.; aerisi vb.; din ngr. ἀερίζω (Gáldi 138); aeriseala s. f. (aerisire); aeronaut s. m.; aeroplan s. n.; aeros adj. (aerian vaporos).