ADUNÁ adún vb. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit imprashtiat risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate partzile; a strange a concentra. 3. Tranz. A culege (alegand de ici shi de colo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere intrunul singur. 6. Tranz. shi refl. A (se) strange la un loc formand un grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat shi ia adunat se zice despre oameni foarte deosebitzi unii de altzii stranshi la un loc. ♦ A (se) ingramadi a (se) ghemui. Lat. adunare.