ADORÁ ador vb. I. Tranz. 1. A iubi in cei mai inalt grad a avea un cult pentru cineva sau (familiar) pentru ceva. Amindoi adorau marea. BART E. 51. Ea asculta cu ingaduintza povestele lor shi juca cu dinshii preferansul incit ei o adorau. NEGRUZZI S. I 110. 2. A slavi o divinitate a i se inchina cu evlavie mistica. Vechii greci adorau numeroshi zei.