8 definiții pentru adjoncțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADJONCȚIÚNE, adjoncțiuni, s. f. Unire; adăugare. [Pr.: -țí-u-] – Din fr. adjonction.
adjoncțiune sf [At: DN3 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr adjonction] 1 Unire. 2 Adăugare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADJONCȚIÚNE, adjoncțiuni, s. f. Unire; adăugare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. adjonction.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADJONCȚIÚNE s.f. Unire, adăugare. [Pron. -ți-u-. / < fr. adjonction, cf. lat. adiunctio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADJONCȚIÚNE s. f. unire, alipire. (< fr. adjonction)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
adjoncțiúne (-jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. adjoncțiúnii; pl. adjoncțiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjoncțiúne s. f. → joncțiune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ADJONCȚIÚNE s. f. (< fr. adjonction, cf. lat. adjunctio): alipire, adăugare, unire a articolului hotărât enclitic cu substantivul determinat, ca în exemplele mărul, câinele, tata, masa, creionul, numele, merii, mesele etc.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: ad-jonc-ți-u-ne
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
adjoncțiune, adjoncțiunisubstantiv feminin
etimologie:
- adjonction DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.