ADINCÍ adincesc vb. IV. 1. Tranz. A face mai adinc a sapa in adincime. Ar mai trebui adincita [groapa]. SAHIA N. 88. ◊ Refl. Cutele obrazului i sau adincit cu virsta. ◊ Ochii mari inchishi shi adincitzi in frunte. EMINESCU N. 11. 2. Refl. A intra a patrunde in adincime; a se duce a inainta spre fund spre interior. Sau adincit in inima padurii. ♦ (Poetic) A se departa a pieri a disparea din cimpul vizual; a se face nevazut. Fluviul lat se adincea in paduri intunecate. EMINESCU N. 67. Calaretzun zare trist se adinceshte. ALECSANDRI P. III 152. ◊ Fig. A se cufunda (in... ) a fi absorbit (de... ). Tinarul dupa invitatzia lui Iuga se adinci in studiul listei de bucate. REBREANU R. I 34. Se adincea in amintirile copilariei. BART E. 346. In curtea bisericilor vechi... te adinceshti in ginduri parcai vrea sa shtii cine odihneshte sub pamintul incarcat cu shtevie cu urzici shi pelin. DELAVRANCEA S. 214. ◊ Tranz. (Cu determinari introduse prin prep. «in») Ce te poate adinci acuma in asha de neagra mihnire? CARAGIALE O. III 61. Aceasta zicere il trezise din buimaceala in carel adincise scena ce urmase. NEGRUZZI S. I 229. 3. Tranz. Fig. A patrunde cu mintea; a cerceta a studia a intzelege temeinic. Adincitam pinan funduri tot ce e filozofie. MACEDONSKI O. I 271. 4. Refl. A se intensifica a se accentua. Amaraciunea pirei dadacei mele impotriva domnului inginer al nostru sa adincit shi mai mult infiintza mea. SADOVEANU N. F. 133. O prapastie se adincea intre noi deshi avusesem o identitate perfecta in felul de a gindi shi privi viatza shi lumea in care traiam. BART E. 227.