adinc (k) adj. Profund. Mr. adincu megl. dancá (< adincat). < Lat. aduncus „concav” (Pushcariu 25; CandreaDens. 17; Tiktin) cf. sp. adunco. Se pleaca in general de la var. vulg. adancus (REW 144; DAR; Rosetti I 161) pentru a se explica aparitzia lui i; CandreaDens. o explica prin formele in care u era aton. Fara sa fie imposibile ambele supozitzii sint inutile caci rezultatul lui aduncus este normal sa fie adinc cf. longo › linga sunt › sint. Adinc s. n. (adincime); adinca (var. adinci) vb. (a adinci); adincatura s. f. (adincitura); adincime s. f.; adincit adj. (infundat; ingrijorat; dus pe ginduri). Adinca vb. inv. a fost inlocuit prin adinci datorita conjug. incoative care pare cea mai adecvata sensului lui adincesc.