ADANC A (I) adanci adj. (II) adancuri s. n. I. Adj. 1. (Despre ape cavitatzi sau lucruri concave) Al carui fund se afla la o distantza (relativ) mare de marginea de sus de suprafatza; adancit afund adancat adancos. ◊ Expr. (A ajunge a trai etc.) pana la adanci batranetze = (a trai) pana la o varsta inaintata. ♦ (Adverbial; fig.) Profund. A privi adanc. 2. (Adesea adverbial) Care se afla sau se intinde departe (in interior sau in linie orizontala). Radacina adanca. ♦ Greu de strabatut; compact des; intins vast. Padure adanca. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare k vine din interior. Suspin adanc. ♦ Fig. (Despre senzatzii sentimente etc.) Puternic profund intens. 3. (Despre plecaciuni saluturi etc.; adesea adverbial) Facut prin inclinarea mare a corpului. 4. (Despre voce ton timbru; adesea adverbial) Grav jos profund. 5. Fig. (Adesea adverbial) Care tzine de esentza de fondul lucrurilor; temeinic profund serios. 6. Fig. Desavarshit deplin total. O linishte adanca. II. S. n. 1. Parte adanca adancime (considerata vertical); loc situat departe (spre interior) strafund. ◊ Expr. Din adancul sufletului (sau al inimii al fiintzei) = din tot sufletul foarte mult. ♦ Prapastie abis. 2. (La pl.) Departare mare; spatziu intins; p. ext. loc ascuns ashezat departe. Lat. aduncus.