adamánt (adamánte) s. n. Diamant. < Gr. ἀδάμας prin intermediul sl. adamantŭ; cf. v. it. adamante (› fr. aimant) cu adj. adamantino de unde rom. adamantin adj. (stralucitor) neol. fara circulatzie reala introdus de poetzii romantici. Pe de alta parte gr. ἀδάμας denumea shi o planta din Capadocia careia i se atribuia virtutea de a imblinzi fiarele; de aici rom. adamasca s. f. cu acelashi sens.