Adhoc (lat. „Pentru aceasta” „creat pentru un anume scop”). De aceea adunarile tzinute in Muntenia shi Moldova in anul 1857 cu scopul de a cere unirea tzarilor romane au fost denumite „divanuri adhoc”. Grigore Alexandrescu foloseshte expresia in poezia sa O profesiune de credintza: „…am cuvinte sa cred k la Divanul Adhoc Bine lumii o sa fac shi rol nobil o sa joc”. Cuvintele „adhoc” se intrebuintzeaza shi in vorbirea curenta. Bunaoara cind cineva nascoceshte un motiv pentru a se eschiva de la o treaba sau pentru ashi sustzine o parere se poate spune k e un pretext sau un argument inventat adhoc. De acest intzeles al expresiei se serveshte Vlahutza cind scrie: „…tziai injghebat o logica de ocazie un sistem adhoc de a gindi”. IST.