acumulare (fr. accumulation „ingramadire”) figura care consta in enumerarea in acelashi enuntz ori context mai larg a mai multor „cuvinte sau idei sinonime” fara gradatzie (I). „In universitate invatzamantul este inca slab: dar imprejurul universitatzii cultura este cea mai intensa? Unde sunt publicishtii? Unde sunt savantzii care inving mizeria shi imping mai departe orizontul shtiintzific? Unde ne sunt autorii? Unde acea masa de cultura superioara din care sa potzi alege ce e mai bun pentru diferite facultatzi? Da sunt convins k peste 1015 ani vom avea ce azi nu avem.” (Delavrancea). Lausberg (& 655) citeaza urmatorul exemplu francez: „Ce vieillard fut la même vertu / La vaillance et l’honneur de son temps.” (Racine Le Cid). • Morier (p. 1819) dupa ce arata k spre deosebire de amplificare (care se caracterizeaza prin mersul gradat al ideii) „simpla enumerare de detalii sfarsheshte prin a frapa pe cititor” clasifica figura in a. epicorealista (la Flaubert) shi a. epicodramatica (la Victor Hugo).