ACTUALIZARE Concept al lingvisticii moderne care desemneaza utilizarea unei unitatzi a limbii* in vorbire*. Actualizarea se face de catre subiectul vorbitor care da o reprezentare reala unui sens intrun context* lingvistic shi extralingvistic. Actualizarea unui cuvant inseamna a face sa coincida extensia semnificatului* sau cu reprezentarea care shio face vorbitorul despre o anumita realitate; rolul contextului* este esentzial pentru ai conferi cuvantului un anumit grad de actualizare shi ai permite sa se refere la unul sau mai multe obiecte extralingvistice particulare; de aceea actualizarea este strans legata de referintza*. • Actualizarea se poate referi la sensul cuvintelor utilizate in context fie k e vorba de denotatzii*: baiatul era neobishnuit de inalt (unde inalt desemneaza „extensiunea pe verticala” actualizata k „dimensiune in plus” prin context) fie k sunt conotatzii* (fata are o fire rece unde rece exprima sensul secundar „apreciere psihica” numai in combinatzie cu fire). Contextul actualizeaza diverse relatzii semantice mai putzin obishnuite cum ar fi prajina / bondoaca pentru inalt / scund in era nici prajina nici bondoaca. Uneori este antrenat shi contextul extralingvistic k in cazul rom. consens care dupa 1990 are sensul specializat „lipsa de conflicte”. • Actualizarea mai poate fi exprimata prin unele unitatzi gramaticale care situeaza in timp ori in spatziu o unitate sau o cuantifica: a) Articolul* este unul dintre mijloacele curente de actualizare: nishte oameni reprezinta o actualizare cantitativa pluralul indica mai mult decat un om iar articolul desemneaza anumitzi oameni b) Determinantzi k demonstrativul reprezinta o actualizare in timp sau in spatziu: aceshti oameni desemneaza oamenii dintrun spatziu apropiat oamenii care i am sub ochi. c) Categoria numarului* la verb* reprezinta o actualizare: Vino! Venitzi! d) Actualizarea se poate face printro sintagma intreaga: Prietenul cel foarte bland. A.B.V.