ACT (< fr. acte < lat. actus de la agere a lucra) Diviziune a actziunii unei opere dramatice impartzite la rindul ei in tablouri sau scene. Numarul actelor separate intre ele prin antracte (pauza intre acte) intro asemenea opera este determinat de intinderea actziunii el variind de la un act (Conu Leonida fatza cu reactziunea de I.L. Caragiale) mai frecvent la trei preconizate de estetica hegeliana precum shi la patru sau chiar mai multe acte (Cocoshul negru de V. Eftimiu shase acte). Un precept formulat de Horatziu shi care a dainuit multa vreme in dramaturgie a fost impartzirea actziunii in cinci acte. Anticii nu cunoshteau diviziunile precise shi nete introduse de moderni in operele lor. In teatrul antic actziunea se intrerupea din vreme in vreme actorii oprinduse din jocul lor sau pastrind tacerea spre a face loc corului. Se produceau astfel unele intermedii care nu erau k in acceptziunea moderna acte propriuzise. Impartzirea in acte apare in dramaturgia latina (ex. Aulularia lui Plautus alcatuita din cinci acte; Adelfi de Terentius din shase acte) cea greaca folosind protaza epitaza catastaza shi catastrofa (v.) impartzire ce corespunde oarecum actelor din teatrul modern cu deosebire k ele nu erau despartzite prin antract. La romani notziunea de act desemna intregul gen dramatic corespunzand in acest sens cu drama la greci. Mai tirziu termenul a fost aplicat unei partzi distincte a operei dramatice. In tragedia clasica franceza tregedienii intre care Corneille in primele sale incercari au cautat sa foloseasca acte de aceeashi lungime tendintza de care teatrul romantic sa emancipat cu atit mai mult teatrul modern.