ACT I. In analiza conversatzionala unitate minimala a structurii interactzionale*. Actele intra in componentza mishcarilor* interactzionale actul principal definitoriu pentru tipul de mishcare performat putand fi asociat cu actele optzionale deschise spre interlocutor*. Actele optzionale au rolul de a valida mishcarea precedenta a interlocutorului k o contributzie la conversatzia* in curs sau de a semnala crearea unei posibilitatzi de interventzie a partenerului. De ex.: A. Trebuie sa o luam shi pe Ioana cu noi la munte; B. Da (act de validare a interventziei lui A) dar ar trebui so intrebam daca poate merge (act principal) nui asha? (act de solicitare a unei noi interventzii a lui A). Actele de validare a mishcarii interactzionale precedente indeplinesc o functzie rituala determinata de respectarea cerintzelor principiului politetzii fatica* sau strategica (de umplere a golurilor in conversatzie) II. Act de vorbire /verbal/ de limbaj Act complex realizat prin utilizarea limbii in situatzii* de comunicare concrete. • Produs al unei directzii noi conturate in filosofia limbajului teoria actelor de vorbire a fost formulata de J.L. Austin shi difuzata mai ales prin intermediul sintezei critice realizate de J.R. Searle a carui contributzie la dezvoltarea ideilor de baza ale predecesorului sau nu poate fi neglijata. Punctul de plecare al acestei teorii la constituit identificarea de catre Austin a clasei verbelor performative shi a distinctziei intre enuntzuri* caracterizate prin valoare de adevar (constatative): Ion citeshte o carte shi enuntzuri caracterizate prin reushita sau nereushita (performative): Promit satzi aduc cartea (vezi CONSTATATIV PERFORMATIV) • Dupa Austin in structura oricarui act de vorbire se pot distinge trei tipuri de acte componente: acte locutzionare* ilocutzionare* shi perlocutzionare*. Rostind un anumit enuntz vorbitorul emite anumite combinatzii de sunete organizate sub forma unor secventze de structuri morfosintactice care transmit anumite semnificatzii lexicale shi gramaticale (act locutzionar) dar in acelashi timp exprima o anumita intentzie comunicativa (act ilocutzionar) shi urmareshte realizarea unui anumit efect asupra interlocutorului (act perlocutzionar). De ex. rostind secventza lingvistica Deschide fereastra! un vorbitor solicita interlocutorului sa efectueze o anumita actziune urmarind sal determine pe acesta sai indeplineasca solicitarea. Este aproape curenta intzelegerea teoriei actelor de vorbire drept teorie a actelor ilocutzionare intrucat componenta locutzionara constituie obiectul de studiu al gramaticii iar cea perlocutzionara este exterioara enuntzului propriuzis. Conceptul de act de vorbire este astfel identificat cu acela de act ilocutzionar. Vezi ILOCUTZIONAR. L.I.R.