ACOSTÁ acostez vb. I. 1. Intranz. (Mar.; despre vase) A trage a se opri la tzarm. V. ancora. Vaporul... coborise de la Braila shi acostase la chei. BART E. 67. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum shi a i se adresa in mod suparator. De cite ori era nevoita sa iasa din adapostul ei umbla sfioasa shi grabita cu ochii in pamint cuprinsa veshnic de teama de a fi acostata. BART E. 305.