ACIUÁ aciuez vb. I. Refl. 1. Ashi gasi refugiu a se pune la adapost a cauta ocrotire a se pripashi a se oploshi (undeva sau pe linga cineva); a se aciola. Fata se vaicarea shi ea k nu shtia... unde sa se aciueze. ISPIRESCU L. 335. Nici o lighioaie nu se poate aciua pe linga casa de raul vostru. CREANGA A. 37. ◊ Tranz. (Rar) A adaposti. Capata invoire de la femeia lui sai aciueze [pe copii] in casa. SHEZ. I 66. 2. (Rar) A se odihni a se culca. Maninca shi dupa aceea se aciueaza. SBIERA P. 58. Pronuntzat: ciua. Variante: aciuiá (STANCU D. 120 NEGRUZZI S. I 118) vb. I aciuí aciuiesc (POPESCU B. II 84) vb. IV.