aciuá (aciuéz aciuát) vb. Ashi gasi refugiu a se pune la adapost a se pripashi. Var. aciuia aciola. < Lat. ciere (lat. tirzie cire) „a incita a chema” cf. accire „a chema la sine a lasa sa vina”. Daca este cum presupunem un cuvint pastoral sa referit mai intii la actziunea de a stringe cu strigate vitele pentru a le pune la adapost de vremea rea. Fonetismul indreptatzeshte presupunerea unei schimbari de conjug. care poate fi tirzie shi evolutzia lui i la iu k in bucium cf. invers reducerea lui u › i in adia shi baier. Fenomenul este cunoscut shi in it. cf. angelus it. angiolo calabr. anciulu. Celelalte explicatzii nu sint satisfacatoare. Cihac II se gindea la sl. utečati „a fugi”. Lat. *accellare din cella „ascunzatoare” (Philippide ZRPh. XXXI 287; Pushcariu Conv. Lit. 1908 602; REW 1802; DAR; Pascu Beiträge 14) prezinta dificultatzi (cf. Graur BL V 92). CandreaDens. 10 propun lat. *accubiliare inacceptabil fonetic k shi ipoteza lui Giuglea Concordances 20 (cf. REW 4564) bazata pe lat. *jacilia din *jacile. Var. aciola cu der. acioala s. f. (refugiu adapost copertina) care circula pe o arie redusa in Munt. este mai greu de explicat. Este probabil sa fi intervenit vreo contaminare de ex. cu poala „fusta” de unde sensul de „copertina” sau vreo analogie de ex. cu forma dubla insheua shi inshela.