ACHITÁ achít vb. I. Tranz. 1. A declara nevinovat pe cineva printro hotarire judecatoreasca. Tribunalul a achitat pe inculpat. 2. (Cu privire la o datorie baneasca la o obligatzie morala sau materiala etc.) A plati a lichida. A achitat la timp datoria. ◊ Refl. Mam imprumutat k so cumpar... shi inca nam platito.. Dar intro lunadoua mam achitat. DUMITRIU N. 264. ◊ Expr. A se achita de ceva = ashi indeplini o obligatzie a duce la bun sfirshit o sarcina. Gospodariile colective sau achitat cu cinste de sarcina trasata de partid de a fi in fruntea intrecerii patriotice pentru terminarea la timp shi in bune conditzii a campaniei insamintzarilor. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 346 1/6. 3. (Familiar) A omori a ucide.