ACCÉNT accente s. n. 1. Evidentziere a unei silabe intrun cuvint sau a unui cuvint intro fraza prin marirea intensitatzii vocii sau prin varierea tonului. ◊ Semn grafic care se pune uneori deasupra unei vocale spre a arata k silaba respectiva este accentuata. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atentzie speciala ai arata un interes deosebit. Industrializarea socialista pune accentul pe dezvoltarea in primul rind a industriei grele shi mai cu seama a industriei de mashini. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 34 ◊ Semn grafic intrebuintzat in scrierea unor limbi pentru marcarea timbrului unor vocale. Accent grav. Accent ascutzit. Accent circumflex. 2. Fel particular de a pronuntza cuvintele intro limba sau intrun dialect. Accent moldovenesc. ◊ Covaci... deshi era ungur vorbea romineshte cu accentul de la Bucureshti. DUMITRIU N. 194. 3. Intonatzie afectiva ton mladiere a vocii. Era in glasul dadacei mele accentul care il cunoshteam de mare ingrijorare inaintea primejdiei. SADOVEANU N. F. 131. Deshi atins de accentul acestui om iam replicat cu linishte. GALACTION O. I 238. Pl. shi: (invechit) accenturi (NEGRUZZI S. I 347).