accent (< accentus*; gr. προσῳδία prosodia „cant alaturat”) I. Termen generic pentru formele de pronuntzare caracteristice prozodiei (1) antice shi diferentziate incepand din epoca alexandrina (sec. 2 i. Hr.) prin semne grafice cu denumiri gr. shi lat. in: a. cu caracter melodic (a b c) ritmic (d e) shi de articulatzie (f g h i j): a) / = ỏξεῖα oxeia; acutus (inalt); b) = βαρεῖα bareia; gravis (grav); c) ~ = πειρσπωμένη perispomene; circumflexus (inaltgrav); d) U = βραχύς brahyus; brevis (silaba scurta); e) = μαϰρός makros; longa (silaba lunga); f) ˘ = ὑφέν hyphen; conjunctio (de legare a doua cuvinte); g) ̦ = διαστολή diastole; distinctio (de separare a doua cuvinte); h) ’ = ἀπόστροφος apostrophos; apostrophus (apostrof); i) ׀_ = δασεῖα daseia; aspiratio (cu h aspirativ inaintea unui cuvant care incepe cu o vocala); j) _׀ = ψιλή psile; siccitas sive purum (fara h aspirativ inaintea unui cuvant care incepe cu o vocala). Trecerea de la structurile cantitative proprii prozodiei antice la structurile accentice ale versificatziei in limbile vulgare precum shi in cele moderne a impus in cazul preluarii unor texte din ebr. elina shi mai tarziu din lat. mentzinerea unor semne (asemanatoare de ex. a a b c) cu rol de reliefare a unor silabe. Aceste semne alaturi de acelea ce indicau la inceput sensul ascendent sau descendent al intervalelor* muzicale au stat dupa cum se presupune la originea semnelor muzicale bizantine [v. notatzie IV]. II. Semn grafic indicand o apogiatura* lunga anterioara sau posterioara utilizat in notatzia ornamentelor* din sec. 18. III. Efectul unui sunet sau acord* cu intensitate distinctiva. 1. A. metric a. corelat in sistemul metroritmic (v. masura; arsis; thesis) avand trei specii: a. metric principal (!) a. metric secundar (+) shi a. metric subdivizionar (x); 2. a. sincopatic v. sincopa. 3. A. contratimpic v. contratimp. 4. A. motivic v. motiv. 5. A. de fraza* v. ictus (3). 6. A. patetic a. cu intensitate distincta indicat prin semne grafice (^ v›) sau prin expresii prescurtate (sf sfz = sforzato*; sfp = sforzatopiano). 7. ritmic accentul cel mai puternic al unei formule (II) ritmice repetate exact sau variat de ex. in ritmul foxtrott*. 8. A. agogic v. agogica. 9. A. melodic a. provocat de un salt melodic (x). IV. Legile versificatziei in lb. romana shi structura ritmica a melodiei determina specificul a. in folcl. romanesc. Cele trei a. tonice din lb. romane (oxitonic de pe ultima silaba; paroxitonic de pe silaba penultima; proparoxitonic de pe silaba antepenultima) evidentziaza o silaba din cuvant devenind astfel shi a. muzical. A. metric imparte versul popular in picioare metrice alcatuite din doua silabe prima accentuata a doua atona. In refrenele* neregulate a. cade shi dupa trei silabe. Nu este obligatorie concordantza a. metric cu cel tonic; acelashi cuvant poate fi accentuat diferit chiar in acelashi vers: „Padúre drága padúre” fenomen care rezulta probabil din supravietzuirea in melodie a picioarelor (1) metrice antice. In ultimul picior metric al versului cele doua accente trebuie sa coincida cu unele exceptzii (Brailoiu).