ACCÉNT s.n. 1. Intonatzie speciala a unei silabe dintrun cuvant pusa in evidentza prin marirea intensitatzii vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensa a unui sunet sau a unui acord. ♦ Semn grafic care indica accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limba sau un dialect. 3. Intonatzie afectiva mladiere speciala a tonului a vocii. 4. (Fig.) Importantza. [Pl. te (rar) turi. / < lat. accentus cf. fr. accent].