acatzá (acắtz át) vb. 1. A prinde. 2. A atirna. 3. (Fam.) A acosta o femeie pe strada. 4. (Arg.) A obtzine a dobindi. Var. agatza (shi der. sai). Mr. acatz catzari „a prinde” istr. (a)cotz „prind”. Origine incerta. Se considera in general k fiind reprezentant al lat. accaptiāre din captiāre (Philippide Principii 43; Pushcariu Lat. ti 12; Pushcariu 7; CandreaDens. 6; REW 1663; DAR); cf. it. cacciare v. prov. cassar fr. chasser sp. cazar port. kçar. Toate cuvintele romanice au pastrat sensul primitiv „a prinde cerbul” k in mr. shi istr. Semantismul nu pare sa ridice nici o problema deosebita; insa fonetismul este dificil datorita reducerii inexplicabile a grupului pt › t. Este posibil sa se fi produs o contaminare cu vreo forma balcanica de ex. bg. kacja „a agatza” (Meyer Alb. St. IV 81) cf. catzara. Candrea Elementele 403 shi Pushcariu 7 presupun o contaminare cu catza „toiag bita”; Cihac II 475 pleaca de la mag. akasztani (cf. Schuchardt ZRPh. XXVIII 41; CandreaDens. 6). Acatza pierde treptat teren fatza de agatza in pofida stradaniei gramaticienilor shi purishtilor. Der. acatzacios adj. (lipicios); acatzatoare s. f. (shiret atirnatoare); acatzaturi s. f. pl. (circei la vitza de vie). Cf. catza.