ACÁSA adv. La casa in care locuieshti. Nu shtia sarmanul HarapAlb cel ashteapta acasa. CREANGA P. 276. Intro zi aflinduma singura acasa imi vestira pe doamna Olga. NEGRUZZI S. I 49. ◊ (Precedat de prepozitzii cu sensul determinat de acestea) Plec de acasa. ◊ Totzi alergara pe acasa cu parul zburlit cu grija in suflet... NEGRUZZI S. I 79. ◊ (Urmat de un pronume in dativ; rar) Teminduse sa nu gaseasca asemenea privelishti pe acasale... NEGRUZZI S. I 79. ◊ Expr. Cei deacasa = rudele deaproape familia. Eu maichii iam poruncit... Sa cine ( = cineze) cu cei deacasa. JARNÍKBIRSEANU D. 179. Acum (sau asha) mai vii deacasa = acum (sau asha) te pricep eshti pe placul meu. Ei asha mai vii deacasa. Bravos! Zii nainte! CARAGIALE O. I 53. A nui fi (cuiva) boii acasa = a fi indispus suparat a nu se simtzi in apele lei. Lui Mosh Nichifor... nui erau acum mai niciodata boii acasa. CREANGA P. 111. ♦ (In legatura cu verbe de mishcare) Spre casa in care locuieshti. Ma duc acasa. ◊ Ipate... ishi fura copilul din covatzica... shi fuge cu dinsul acasa. CREANGA P. 173. ♦ Fig. La locul natal in patrie. Eshti schilav tot! Un cershetor Tentorci acum acasa... COSHBUC P. I 77.