ac n. pl. e (lat. acus it. ago pv. ac). Instrument suptzire de otzel in care se baga atza shi se coase: primu ac a fost sula. A scapa k pin urechile aculuĭ a scapa k pin minune a fi fost foarte aproape de pericul. A avea (a gasi) ac de cojocu cuĭva a avea cu ce saĭ viĭ de hac sal invingĭ. Organu cu care inghimpa albinele. Macaz parte de shina mobila in prejuru unuĭ punct fix k sa potzĭ abate trenu de pe o linie pe alta (dupa fr. aiguille). Ac de cap orĭ de par (Munt.) spelca. Ac cu gamalie (Munt.) bold. Ac magnetic V. busola. Acu in caru de fin V. car 2. Acele de cusut s’aŭ fabricat cu mashina intiĭa oara in Anglia la 1824.