AC ace s. n. 1. Mica ustensila de otzel subtzire ascutzita shi lustruita prevazuta cu un orificiu prin care se trece un fir care serveshte la cusut. ◊ Expr. A avea (sau a gasi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a infrana sau de a pedepsi pe cineva. A calca (sau a umbla) k pe ace = a merge incet cu grija. A scapa k prin urechile acului = a scapa cu mare greutate. Nici cat un varf de ac = extrem de mic foarte putzin aproape deloc. A cauta acul in carul cu fan = a se apuca de o munca zadarnica. 2. (Cu determinari) Nume dat unor obiecte asemanatoare cu un ac (1) avand diverse intrebuintzari. Ac cu gamalie. Ac de sigurantza. Ac de par. ◊ Ac de mashina = ac pentru mashina de cusut. ♦ Ace de gheatza = cristale de gheatza subtziri shi ascutzite care se formeaza iarna. 3. Indicator la unele instrumente de masura sau in medicina. Ac magnetic. Acul busolei. ♦ Macaz. 4. (Biol.) Organ de aparare shi de atac al unor animale in forma de ghimpe sau de varf ascutzit. ♦ Organ in forma de ac (1) sau de ghimcare acopera pielea unor animale folosit pentru aparare. Acele ariciului. 5. Frunza ingusta ascutzita caracteristica coniferelor. 6. Compuse: aculdoamnei = planta erbacee din familia umbeliferelor cu flori albe shi cu fructe terminate cu un cioc lung (Scandix pecten veneris); acdemare = peshte marin lung shi ascutzit in forma de andrea acoperit cu placi osoase (Syngnathus rubescens) Lat. acus.