*abstráct a adj. (lat. abstractus; abs de la shi tráhere a trage). Care arata calitatea unuĭ lucru facind abstractziune de el = albeatza bunatate. Metafizic greŭ de intzeles: shtiintze abstracte scriitor abstract. Preocupat: spirit abstract. Aritm. Numar abstract care spune numaĭ cite unitatzĭ sĭnt fara sa le spuna felu. S. n. Ceĭa ce e abstract in opoz. cu concret. Adv. In mod abstract.