abstráct a I. adj. gandit in mod separat de ansamblul concret real. ◊ in ~ = pe baza de deductzii logice; exprimat (prea) general teoretic; (despre un proces de gandire) greu de intzeles; (mat.) numar ~ = numar caruia nu i se alatura obiectul numarat; arta ~a = curent aparut in artele plastice europene la inceputul sec. XX care se caracterizeaza prin intelectualizarea reductzia abstracta shi incifrarea imaginii; abstractzionism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenita prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o alta parte de vorbire avand un sens abstract. ◊ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb denumind actziunea acestuia. 2. categorie filozofica desemnand cunoashterea proprietatzilor esentziale shi generale. (< germ. abstrakt lat. abstractus)