ABSTINÉNTZA abstinentze s. f. 1. Faptul de ashi impune restrictzii de la mancare bautura satisfacerea unor necesitatzi fiziologice etc.; abstentziune. 2. (Ec. pol.; in sintagma) Teoria abstinentzei = teorie prin care capitalul shi acumularea lui rezulta din abtzinerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. Din fr. abstinence lat. abstinentia.