abnegátzie s.f. 1 Atitudinea persoanei care renuntza la dorintzele interesele personale in favoarea altcuiva. Abnegatzie de sine pentru a se consacra sotzului... copiilor ei (EMIN.). 2 Devotament (dus pana la sacrificiu de sine) pentru motive superioare de ordin religios social etc.; atitudine de profund atashament fatza de o cauza un tzel etc. (shi hotararea neclintita de a le servi in orice imprejurare). Abnegatziune patriotica (MAIOR.). • g.d. iei. shi (inv.) abnegatziune s.f. / <fr. abnégation it. abnegazione lat. abnegatio onis.