ABLATÍV s. n. (< lat. ablativus cf. fr. ablatif): caz care exprima in limba latina separarea (indepartarea) unui obiect de un anumit loc punctul de plecare in spatziu instrumentul asocierea cauza unei actziuni etc. Corespunde in linii mari acuzativului din limba romana. ◊ ~ absolut: constructzie sintactica latina alcatuita dintrun substantiv sau pronume cu rol de subiect in cazul a. shi un participiu prezent sau perfect tot in cazul a. A. absolut este echivalentul unei propozitzii circumstantziale (cauzala concesiva conditzionala sau temporala): „Tarquinio Superbo regnante...” („Pe cand domnea Tarquinius Superbus...”).