ABLATÍV ~e n. Caz al declinarii in unele limbi care exprima punctul de plecare instrumentul cauza sau alt complement circumstantzial. ◊ ~ absolut constructzie sintactica a limbii latine constand dintrun participiu in ablativ shi dintrun substantiv sau pronume in acelashi caz. [Sil. abla] /<lat. ablativus fr. ablatif