ABLATIV 1. Intro conceptzie morfologica asupra cazului* (vezi CAZ_I) caz existent in limbi cu o flexiune cazuala bogata (ex. sanscrita latina turca) unde apare k regim* al verbului al adjectivului sau al unor prepozitzii shi exprima diverse valori circumstantziale in special punctul de plecare sau momentul de incepere a actziunii (ex. lat. venio domo rure „vin de acasa de la tzara”; a(b) puero „din copilarie”). in limbile romanice k urmare a pierderii distinctziilor fonetice de la finala cuvintelor forma cazuala de ablativ a disparut iar valorile au fost preluate de diverse constructzii prepozitzionale. 2. Intro conceptzie semanticolocalista asupra cazului (vezi CAZ_III) unde toate relatziile de caz inclusiv cele abstracte sunt interpretate in termeni de „localitate” shi de „directzie” ablativul existent in orice limba reprezinta una dintre relatziile cazuale de baza exprimand punctul de plecare al mishcarii dar shi raporturi mai abstracte; originea provenientza (ex. Pleaca de la Iashi; Cartea trece din mana in mana; El provine dintro familie modesta; Boala rezulta din surmenare). in acceptzia cu patru cazuri de baza ablativul se distinge prin [+Loc; +Sursa] shi se opune locativului* caracterizat prin [+Loc; Sursa] ergativului* caracterizat prin [ Loc; + Sursa] shi absolutivului* cazul nemarcat caracterizat prin [ Loc; Sursa] in acceptzia cu mai multe cazuri locative shi directzionale ablativul apartzine grupului de cazuri orientate opunanduse in cadrul acestora alativului* care exprima directzia shi limita finala iar ambele se opun cazurilor nonorientate: inesivul* shi adesivul*. Vezi CAZ. G.P.D.