aberátzie s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee notziune comportament; aberantza; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomiala = modificare a numarului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse intrun sistem optic. ◊ ~ cromatica = defect al imaginilor produse de lentile constand in formarea de irizatzii pe marginea imaginilor. 3. unghi format de directzia adevarata shi de cea aparenta din care este vazut un astru de pe Pamant. (< fr. aberration lat. aberratio)