abdicá vb. I. intr. 1 A renuntza la tron sau la exercitarea puterii supreme (de catre un Papa). Daca Maria Sa voieshte sa abdice nu putem shti (EMIN.). 2 Fig. A renuntza la ceva a ceda (in fatza greutatzilor). Dezmoshtenit de toate la viatza abdicand Sa numi ramanan minte decat un singur gand (EMIN.). • prez.ind. abdíc. / <fr. abdiquer lat. abdicāre.