abbevilián a s.n. adj. (arheol.) 1 s.n. Subetaj mijlociu al paleoliticului inferior caracterizat prin aparitzia uneltelor din piatra in forma de migdale grosiere shi disproportzionate cu margini puternic ondulate. 2 adj. Care apartzine unei culturi din aceasta perioada ale carei resturi arheologice sau descoperit in localitatea franceza Abbeville; care este specific abbevilianului; care se refera la aceasta perioada. 3 s.n. Serie de straturi arheologice din abbevilian. • sil. lian. pl. ieni iene. / <fr. abbevillien; cf. nm. pr. Abbeville orash in NV Frantzei.