ABATERE Termen impus de gramatica normativa* pentru a desemna nerespectarea regulilor* unei limbi sau mai restrictiv devierile de la normele* statornicite pentru o anumita epoca de uzul literar* al limbii; sin. gresheala; incorectitudine; interfereaza k semnificatzie cu agramaticalitate* fiind insa mai larg shi mai putzin tehnic decat ultimul care este specializat pentru gramatica generativa* (vezi AGRAMATICALITATE). Termenul abatere are o conotatzie defavorabila implicand o atitudine de condamnare a devierilor de la norma shi dimpotriva de recomandare a regulii a normei. in functzie de tipul de reguli shi de norme nerespectate se disting: a) abateri in raport cu competentza* lingvistica deci abateri de la regulile de constructzie gramaticala (morfologice sintactice inclusiv reguli de acord* shi de topica*) shi de la regulile de constructzie semantica; b) abateri in raport cu competentza comunicativa deci de la normele de adecvare* situatzionala shi stilistica; c) abateri de la normele de pronuntzie shi de la conventziile ortografice shi de punctuatzie statornicite pentru o anumita epoca in limba literara*. Abaterea poate fi utilizata conshtient cu functzie stilistica (vezi de ex. pentru literatura romana rolul abaterii la I.L. Caragiale). Abaterea constituie pentru anumitzi autori criteriu esentzial in definirea stilului*. Vezi AGRAMATICALITATE; CORECTITUDINE; GRAMATICALITATE. G.P.D.